                      LA STEAUA





           La steaua care-a rasarit

           E-o cale atat de lunga

           Ca mii de ani i-au trebuit

           Luminii sa ne-ajunga.



           Poate de mult s-a stins in drum

           In departari albastre,

           Iar raza ei abia acum

           Luci vederii noastre.



           Icoana stelei ce-a murit

           Incet pe cer se suie;

           Era pe cand nu s-a zarit,

           Azi o vedem, si nu e.



           Tot astfel cand al nostru dor

           Pieri in noapte-adanca,

           Lumina stinsului amor

           Ne urmareste inca.





                              (1886, 1 decembrie)





 (Primita din Franta)





.

